Ce este parentingul?

Termenul de ”parenting” descrie procesul de promovare si suport al dezvoltarii fizice, emotionale, sociale si intelectuale a copilului incepand de la nastere (conform unor pareri – inca de la concepere) si pana la varsta adulta. Se refera la acele aspecte ale cresterii copilului dincolo de relaţia biologica.

Parintii actuali, sau cei care se pregatesc sa devina parinti, isi pun frecvent o serie de intrebari legate de relatia cu copiii lor: Cum sa fiu un parinte cat mai bun? Ce e mai bine pentru micutul meu? si, desigur, intrebarea care sta in spatele tuturor celorlalte intrebari:Cum sa cresc un copil fericit?

Parenting-ul este doar un nume de secol 21 pentru un concept care exista de cand exista parintii si copiii, adica dintotdeauna. Si totusi, de ce mai vorbim de “parenting”? Oare nu am invatat, in istoria noastra ca specie, cum e mai bine sa ne crestem copiii? Oare nu mai sunt suficiente sfaturile transmise din generatie in generatie?

De ce e nevoie de ”parenting”?

Poate cel mai important motiv este legat de evolutia societatii umane, de progresul urias care s-a facut in toate domeniile, medicina fiind unul dintre ele.

Stim astazi lucruri despre dezvoltarea copiilor (de la stadiul de fetus pana la maturitate) care in urma cu 50 de ani erau necunoscute. In fiecare zi apar informatii noi despre ce se intampla in viata intrauterina, despre bagajul genetic cu care bebelusii vin pe lume, despre cum invata cei mici, despre cum se organizeaza informatia in creierul lor – si lista poate continua. Toate aceste descoperiri, sintetizate si “traduse” intr-un limbaj accesibil, pot ajuta parintii sa ia decizii mai intelepte in cresterea copiilor lor. Si pentru asta e nevoie de parenting, pentru a crea aceasta “punte” intre medicina, biologie, psihologie si parintii dornici de informatii usor aplicabile in practica.

Ce va ofera Casuta parintilor

In practica noastra profesionala am intalnit multi parinti care se confrunta cu temerile mai sus amintite. Oare ii ofer copilului meu o educatie potrivita pentru lumea de azi? Ce sa fac atunci cand micutul meu are probleme de comportament? Cum pot sa ii ofer libertatea pentru a creste si a se dezvolta, dar in acelasi timp sa ii arat ca in viata trebuie sa avem si niste limite?

Stim ca nu e usor sa fii parinte si sa te descurci prin hatisul de informatii, sfaturi binevoitoare si zvonuri care ne asalteaza pe toate canalele si din toate partile legate de cum ar fi mai bine sa iti cresti copilul.

Noi ne propunem sa selectam si sa va oferim intr-o forma digerabila si usor de pus in practica o serie de instrumente bazate pe lucrarile unor specialisti in domeniul psihologiei dezvoltarii si comportamentale care sa va imbogateasca ”arsenalul” de parinte. Mai mult, am vrea sa sustinem crearea unei comunitati de parinti in care schimbul de informatii sa se faca liber si sa beneficiati de suportul altora care trec prin aceleasi etape ale vietii de familie, cu poticniri, descoperiri, dar si multe bucurii si satisfactii.

 

Principiile promovate de Casuta parintilor

Exista 3 mari principii de baza care reprezinta fundamentul artei de a fi parinte:

  1. Sa fiti o baza de siguranta pentru copilul dumneavoastra (relatia de atasament)
  2. Sa fiti un ”sef” bun (cum comunicam, cum trasam limite, cum gestionam anumite comportamente ale copilului)
  3. Sa pregatiti copilul pentru viitor, pentru functionarea in societate (gradinita, scoala, interactiuni cu alti copii, etc.)

Relaţia de atasament

La sfarsitul anilor ’50 John Bowlby elabora Teoria atasamentului prin care explica modul in care relatia copilului cu parintii lui inca din primii ani de viata influenteaza intr-o foarte mare masura dezvoltarea lui ulterioara. Aceasta teorie a fost mai tarziu dezvoltata si completata si din ea au fost derivate o serie de principii utile pentru parintii care isi doresc o relatie care sa ofere copilului lor siguranta si sansa la o dezvoltare cat mai armonioasa.

O relatie de atasament sanatos (securizant) implica oferirea de catre adult a doua elemente importante:

  • o baza de siguranta din care copilul poate porni sa exploreze increzator lumea din jur avand sentimentul ca adultul ii da libertate si ii supravegheaza cu grija actiunile
  • un refugiu sigur in care sa se intoarca din explorare atunci cand se simte amenintat sau lezat de ceva sau cand are nevoie de reapropiere, stiind ca adultul este pregatit sa il intampine si sa ii asculte si satisfaca nevoile

A fi un sef bun

Potrivit definitiei lui Bowlby, formula potrivita pe care parintii o pot utiliza pentru a creea un atasament securizant este:

 

INTOTDEAUNA FII MAI MARE

MAI PUTERNIC

MAI INTELEPT

MAI BUN

De cate ori este posibil, urmareste nevoile copilului tau;

De cate ori este necesar, preia controlul.

Va simtiti usor incofortabil cu termenul de sef? Ar trebui sa stiti ca pe langa nevoia de dragoste si afectiune, copilul in relatia cu adultul mai are nevoie si ca cineva sa conduca – nevoia ca cineva sa fie suficient de puternic si dornic de a face fata emotiilor sale, atat pozitive cat si negative, intr-o maniera responsabila. Parintii trebuie sa traseze limite ferme si responsabilitati si sa ceara copilului sa accepte regulile.

Multi parinti atunci cand se gandesc la disciplina o fac in termini negativi; mental se activeaza imagini cu plesnirea sau pedepsirea copilului. Termenul “disciplina” vine de la cuvantul “discipol”, iar discipolul e cel care urmeaza profesorul/invatatorul/expertul. Asta este ceea ce sunteti: un invatator care ii arata copilului cum sa coopereze cu ceilalti si sa faca fata furiei si frustrarii in viata. Trebuie sa disciplinam pentru ca disciplinarea adecvata este esentiala pentru dezvoltarea personalitatii copilului. Scopul disciplinei (de a fi “un sef bun”) este de a instrui, invata, ghida si ajuta copiii sa-si dezvolte propria auto-disciplina. Structura, limitele si rutinele il ajuta pe copil sa-si dezvolte un sentiment de control asupra propriei persoane si asupra mediului inconjurator.

Copiii se simt in siguranta atunci cand se simt cuprinsi in sistemul de reguli si structuri ale “sefului bun”.

Pregatirea copilului pentru viitor

Oricat de mult v-ati dori sa va protejati copilul, la un moment dat va trebui sa intalneasca si sa se confrunte cu problemele vietii reale. Desi nu e un lucru placut, este esential sa va pregatiti copilul pentru ceea ce societatea cere de la el. Pentru foarte multi parinti, aceasta reprezinta partea cea mai grea. Acest pas presupune ca parintele sa ii ofere copilului ceea ce acesta are nevoie si nu neaparat ceea ce isi doreste. Pentru ca scopul nu este acela de a-l face sa fie in permanenta fericit, ci de a-l invata sa experientieze si sa faca fata situatiilor frustrante si, mai mult, faptului ca viata nu este intotdeauna corecta. Nici unul din aceste lucruri nu este usor de facut pentru un parinte, insa toate sunt vitale.

Viata reala cuprinde o serie de situatii frustrante cu care si cei mai plini de success adulti trebuie sa se confrunte. Adultii echilibrati au invatat cum sa tolereze frustrarea si sa fie perseverenti in ciuda acesteia. Aceasta este o calitate foarte importanta a unui adult care este indicat sa fie cultivata inca de la varste mici.

Intrebarea care se ridica este cum si cand anume lasam copiii sa se loveasca de situatii frustrante din viata lor in asa fel incat sa le faca fata.

Tuturor acestor intrebari si multor altora care se pot ivi pe parcursul intalnirilor cu dumneavoastra ne propunem sa incercam sa le raspundem aici, la Casuta parintilor, prin intermediul cursurilor pe tema parentingului pe care le organizam.

Va punem la dispozitie informatii fundamentate stiintific pe urmatoarele teme:

  • dezvoltarea biologica, emotionala si intelectuala a copilului mic
  • atasamentul – ce este si cum il cultivam
  • problemele de comportament la copii – crizele de tantrum
  • problemele emotionale la copii
  • comunicarea eficienta parinte-copil
  • autocunoasterea ca parinte

 

 

Adriana Lăpădătoni

Psiholog specialist clinician
Psihoterapeut sistemic individual, de cuplu si familie
Adriana.Lapadatoni@casutaparintilor.ro
0726-155260